Calatorii de muritor

In vis ai venit , cu parul fin m-ai alintat si m-am lasat purtat.Destramand fricile incetul cu incetul pe masura ce lumina se pierdea , chipu'ti mangaiam incalzind sufletu macinat de temeri si apasari .Puterile tale cresteau asuprea mea intr-un dans imaginar prestat pe o melodie de zambete , priviri , mister si saruturi. Purtat va fi acest dans prin incaperile sufletului nostru, uneori ne despartim, ratacim prin holurile lungi ale indoielii dar ne vom regasi mereu in camerele pasiunii , in camerele iubirii. Nu stiu daca esti o pedeapsa sau o binecuvantare condamnat sa te iubesc o eternitate sau binecuvantat sa o petrec cu tine . Spectacolul de suflete continua , un spectacol ce nu se stie daca are regizor , scenariul se scrie pe parcurs , o improvizatie nebuna! Dramatica, Vesela, Trista, Sinistra si Fericita! Nu ma satur sa iti privesc oglinzile sufletesti ce emana iubire , zambetele tale ma patrund intr-un mod ce nu il pot descrie nici in o mie de cuvinte.Aceste gesturi ma acapareaza precum Ielele vrajesc tinerii pribegi .Iti dau sufletul meu sub forma unui glob albastru ce straluceste puternic in apropierea ta! Ai grija de el , e fragil , daca nu va fi aproape de pieptul tau culoarea ii va pali se va transforma intr-o bucata de gheata ce nimeni nu o va putea atinge , doar tu o poti incalzi, adu sufletul meu langa focul cald al iubirii ce mi-o porti astfel trezindu-ma din nou la viata . Soaptele tale , vorbe de iubire plimbate de vantul cald al unei nopti de vara ma alina. Nu imi spune ca pleci , dar mai ramai, mai ramai o farama de vreme, nu vreau sa simt gustul amar al dorului , al singuratatii. Dar s-a intamplat! ai plecat, fara nici un cuvant ai disparut , te-am asteptat dar in zadar ! In lipsa ta iarna a venit cu vanturi ce imi taiau obrajii ce odata tu ii mangaiai , acum nu mai sunt protejat impotriva atingerilor de gheata. Furtuna, furtuna impotriva mea...Am inchis ochii, in genunchi , mainile impreunate ,simt nisipul atingandu-mi fruntea , imi spune sa ridic capul, sa privesc in sus , cerul fara de culoare , in fata mea , doua placute, pe ambele scrie acelasi lucru :ALEGERi, nu mai vreau sa aleg!
Iintr-o zi te-ai intors , la fel de subit cum ai si plecat dar ceva imi spune ca nu mai esti tu , erai schimbata , inarmata cu vorbe. Am incercat sa te ating dar nu am reusit m-ai indepartat repede printr-un singur gest ,nici macar nu ma mai priveai in ochi , am incercat din nou dar acelasi rezultat , oare ce am facut? Mereu imi spuneai ca sunt naiv , acum chiar ma simt asa...Dar daca a fii naiv inseamna sa fii fericit , sa fii iubit , si sa iubesti... atunci chiar vreau sa fiu naiv ,cel mai naiv pentru ca odata cu naivitatea vine si visarea , si iti spun ca asta chiar e frumos. Acum ceva timp stiai si tu cum e sa visezi , cum e sa stai intr-o noapte de vara pe iarba moale desenand personaje pe cerul instelat , visand sa zbori si tu acolo , printre stele sa fii cu ele , sa radeti impreuna , sa zambiti , si sa luminati

:picture made by darkm4rk ( deviantart.com )