Povestea Felinarului Verde

Blocuri din caramida , s-a lasat noaptea cimentul este umed din cauza ploii marunte ce mi-a udat cu nepasare gluga ce imi sta pe cap , intr-un mod dezordonat. Merg de ceva vreme pe strazile aceluiasi Bucuresti ce il iubesc dar il si urasc in acelasi timp , este o combinatie bizara , chiar periculoasa as putea spune dar imi place , ma defineste , cred ca niciodata nu am stiut cu exactitate ce am vrut sau cand am vrut desii imi place sa cred ca merg conform planului , nu e niciodata asa , mereu trebuie sa improvizez. Poate ca tocmai asta imi place sau poate ca e din cauza faptului ca inca sunt mititel si mai am de invatat multe , dar recunosc ca imi place si asa . Mereu ma gandesc la trecut, intr-un fel imi place sa traiesc in trecut cand problemele prezente ma depasesc , viata e ciudata , problemele care acum mi se par atat de mari peste 5-10 ani le voi privi ca pe niste fleacuri. Plimbarea mea a mai continuat dar ceva mi-a atras atentia intr-un mod special , magic , un felinar , felinarul verde , asa l-am numit. Nu am vazut niciodata un obiect atat de interesant , atat de fascinant si mai ales atat de intelept , asta era in mintea mea felinarul ma privea cu interes , sau cel putin asa simteam , din toti oamenii care au trecut pe langa el doar eu l-am observat parca vroiam sa iau lumina lui , sa o tin in mana , sa o cantaresc ,si mai ales sa o vâr in buzunar ,sa ramana a mea, dar ar fii fost egoist din partea mea . Mi-am dat seama de ce era acel felinar acolo , rostul lui , chiar daca oamenii nu il observau in mod special , lumina lui , o nuanta de verde aparte incalzea sufletul trecatorilor , dând un fior de bucurie , si un mic flashback in trecut . M-am asezat langa el ca si cum ar fii fost un vechi prieten , mi-am aprins o tigare si am inchis ochii pentru o secunda , nu stiu din ce motiv simteam o pace si o bucurie ce nu o pot descrie in cuvinte , mi-a scapat un zambet, un zambet sincer , asta facea el , ne reamintea ca nu ne trebuie un motiv adevarat sa zambim sau sa ne bucuram. Multi oameni au uitat ce inseamna sa se bucure sa fie fericiti , batranul meu prieten era aici cu mult dinainte de a ma naste eu ,tu, sau parintii nostri . Batranul este foarte aratos , un spirit classic as putea spune , de moda veche , dar cu ceva aparte in esenta lui , nu stiu cine la creat sau ce la creat , nu imi pare a fii creat de mana omeneasca , este prea perfect. Se face tarziu , ma tem ca trebuie sa imi las prietenul , sa isi faca treaba in continuare , ma ridic dintr-o miscare lenta si putin chinuita , fac cativa pasi si ma intorc in spre felinar , zambesc si plec mai departe , vreau sa il mai vizitez din cand in cand. Sper ca va placut , asta a fost povestea felinarului verde... povestea prietenului nostru.